Despre Emil Boşca-Mălin

14 oct. 1913 – 1 dec. 1976

Manifestarea noastră din 13 oct. 2013 l-a comemorat pe unul dintre fii satului mai puţin cunoscut, al cărui nume era – până nu demult – abia şoptit. Este vorba de juristul şi gazetarul măierean Emil Boşca-Mălin, de la naşterea căruia se împlinesc o sută de ani, în 14 octombrie 2013.

EBM 1940_adjDintru ‘nceput trebuie spus că oricine ar încearcă să evoce personalitatea lui Emil Boşca-Mălin s-ar afla pe deplin neajutorat din cauza sărăciei sau a lipsei datelor şi informaţiilor despre viaţa şi activitatea sa. Şi acest lucru este acum pe deplin explicabil..

Emil Boşca-Mălin a dispărul ca individ cu identitate civilă în 26 Mai 1946, odată cu prima tentativă de arestare a sa de către Siguranţă şi a reapărut după 18 ani – din care 6 ani de viaţă clandestină şi 12 ani de detenţie (la 28 iulie 1964), mai degrabă cu o identitate fantomatică decât ca om în carne şi oase.

Într-un Raport de investigaţii asupra numitului Boşca Mălin înaintat către Securitate în 30 dec. 1963 de către regretatul nostru consătean pl. Teodor Pop, Șeful Postului de Miliţie Maieru, vedem că doar cu câteva luni înainte de eliberarea din detenţe, nici agenţii securităţii, nici miliţia şi nici măcar consătenii săi nu ştiau nimic precis despre cel dispărut cu 18 ani în urmă.

Chiar şi cei care l-au cunoscut sporadic după eliberare, în ultimii ani ai vieţii – aş da exemplu pe dl. prof. Sever Ursa – aveau pe atunci un sentiment de teamă să vorbească despre Emil Boşca-Mălin ştiind că era urmărit de securitate în calitate de fost “puşcăriaş politic”, cum se semna chiar cel comemorat într-una din scrisorile sale către dl. profesor.

Dacă astăzi este posibil să-l comemorăm pe Emil Boşca-Mălin aceasta se datorează viziunii şi încrederii lui E. Boşca-Mălin că vremurile se vor schimba şi faptului că a lăsat spre păstrare arhiva sa personală – atât cât i-a rămas – în grija Depozitului de arhive din Năsăud, (azi reorganizată fiind sub numele Direcţia Judeţeană Bistrița-Năsăud a Arhivelor Naţionale) şi a Muzeului Cuibul visurilor, personal d-lui prof. Sever Ursa.
Altă parte – cea mai mare parte din arhiva sa, peste 4050 de pagini de manuscrise structurate în 17 volume – a fost confiscată de Securitate şi se află în prezent în Arhiva Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (ACNSAS), Bucureşti.
S-au scris după ’89, dar mai bine spus s-au transcris până acum trei cărţi şi jumătate despre Emil Boşca-Mălin.

În prima carte, cu titlul Telepatie şi hipnoză în închisorile comuniste, editura “Glasul Bucovinei”, 1995, a regretatului fiu al satului Dr. Lazăr Ureche, au fost publicate mărturisile autobiografice privind teroarea psihologică din închisorile prin care a trecut. Manuscrisul-jurnal a fost predat şi ţinut “la secret” de către dl. prof. Sever Ursa în arhiva Muzeului Cuibul visurilor.
Alte două cărţi au apărut la editura Eikon, acum, cu prilejul manifestărilor noastre. Este vorba în fapt de un volum de Restituiri îngrijit de ing. Cărbune Viluţ şi de un volum de Comunicări îngrijit de dl. prof. Icu Crăciun.
Volumul de Restituiri cuprinde câteva manuscrise aflate în arhiva CNSAS, câteva texte publicate în reviste după liberarea din detenţie şi cele două monografii preliminare, ca să le spunem aşa, ale comunei Maieru. În volumul de comunicări sunt reţinute 11 studii şi evocări ale personalităţii lui Emil Boşca-Mălin.

În sfârşit, acea “jumătate” de carte de care am pomenit, a apărut tot la Editura Eikon – director, editor şi scriitor, năsăudean de-al nostru din Runcu Salvei, dl. Vasile George Dâncu – şi are titlul Plânge Ardealul. I-am spus “jumătate” pentru că în acest volum îngrijit de dl. prof. Mircea Popa şi de dl. ing. Liviu Hagea au fost incluse sub titlul Cluj 1940, doar o parte din însemnările despre zilele Dictatului, publicate în 1945, în ziarul bucureştean „Vointa Transilvaniei”. Precizăm totodată că dl. Liviu Hagea este nepotul celui mai de nădejde prieten al lui Emil Boşca-Mălin, Constantin Hagea.
Să nu uităm să spunem aici că pentru toate cărţile apărute Centrul Judeţean de Cultură Bistriţa-Năsăud, care a susţinut generos costurile de tipar.
Dar cărţile enumerate mai înainte sunt doar mărturii tăcute asupra vieţii şi activităţii unui mare fiu al satului.

Noi, măierenii, suntem mândri pentru faptul de a fi reuşit cu ajutorul binecunoscutului artist plastic năsăudean, dl. Maxim Dumitraş, să ridicăm pe soclu bustul lui Emil Boşca-Mălin. Şi tot această comemorare este pentru noi fericitul prilej de a recupera şi reamplasa troiţa închinată eroilor şi personalităţilor comunei Maieru, refăcută de dl. dr. vet. Login Berende, nepotul de soră al lui Emil Boşca-Mălin.

La cele amintite mai sus, prezenţa la comemorarea noastă a unuia dintre fiii lui Emil Boşca-Mălin, dl. Mircea Boşca, împreună cu fiicele sale şi totodată nepoate ale lui E. Boşca-Mălin.